EZIT'A , ezit, vb. I. Intranz. si tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a sovăi, a se codi, a pregeta. - Din fr. h'esiter, lat. haesitare.
Sursă : DEX'98 (50599)  - ana_zecheru

EZIT'A vb. 1. a se codi, a pregeta, a sovăi, (înv. si reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Mold.) a se ciosmoli, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 2. a astepta, a sovăi. (N-a mai ~ o clipă si ...)
Sursă : Sinonime (183507)  - siveco

ezit'a vb., ind. prez. 1 sg. ez'it, 3 sg. si pl. ez'ită
Sursă : DOR (245113)  - siveco

A EZIT'A ez'it intranz. A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a sovăi. /<fr. h'esiter, lat. haesitare
Sursă : NODEX (334140)  - siveco